Pe urma lui Enoh.

Credinţa. Visul meu
nu poate să rămână.
Dumnezeu
s-a aplecat şi mi-a întins o mână.

Ochiul Său mă privea.
- Tristă e Calea Lactee.
Pe undeva
trebuie să fie vreo alee.

O singură rază!
Cine să mai rămână?
Ştiam că veghează
strângerea-I tare de mână.

Auzeam de-nceputuri.
Caierul nu mi s-a tors.
Am rămas printre fluturi,
Nu m-am mai întors.

04. iunie 2007